Utrillo [antikvár]

CUVÎNT ÎNAINTE Mulü creatori au ars ca o Jaclie, constienti de misiunea lor, luptînd sâ préfaça lumea, pe cînd altii, ca Utrillo, s-au consumât în tâcere, fârâ sâ-si dea pe depUn seama de darurile pe care le râspîndeau în jurid lor. Multi pictori au tncercat sâ redea, prin titanice eforturi, mârefia naturii infinite, miscarea cosmicâ, dar altii s-au mârginit sâ-^i împârtâ^eascâ eu modestie propriile impresii, reusind sâ strîngâ 0 emotie la fel de intensâ, în cîteva pensule de culoare, ca Utrillo. A pictat 0 viatâ întreagâ r(idurile caselor mârunte din Montmartre — pe cînd era încâ un Cartier mârginas al Parisului — reusind sâ se distingâ ca una din cele mai originale personali-tâti din arta marii metropole. Veisajul, cel mai specific gen al picturii, i-a permis sâ se exprime eu discretie, indirect, prin mijlocirea luminilor // culorilor mediului ambiant. în istoria peisajului france:^^, Utrillo râmîne un singular. Fiul pictoritei Suzanne Valadon s-a nâscut în epoca definirii curentului impresionist — la aproape un deceniu dupâ célébra expo^ifie din 1874, cînd curentul si-a p gâsit numele. Venit pe lume în anul mortii lui Manet, pictorul era eu peste patru decenii mai tînâr decît principalii repre^entanti ai impresionismului — Monet, Kenoir, Sisley —, aproape eu trei decenii mai tînâr decît Van Gogh p eu douâ decenii decît Toulouse-Lautrec, fâcînd parte din aceea{i generatie eu Picasso. Utrillo a bénéficiât de experientele asupra culorilor aie impresioni0lor, s-a cufundat, ca // ei, în haia de luminâ a luerului în aer liber, folosind tonuri cît mai curate si evitînd umhrele conventionale, brune, aie predecesorilor lor. Ca // Césanne, el nu a pierdut însâ interesül pentru constructia volumelor // conturid ferm, nu a renuntat de drágul efeetelor optice la bucuria evocârii unor senzatii tactile (a fost primul care, pentru a reda asperitâtile ^idurilor, a adâugat pastei de ulei nisipuri solide). Apogeul ereatiei lui — perioada albâ — a avut loc în al doilea deceniu al secolului nostru, în vremea în care contemporanii sâi explorau eu temeritate cele mai diverse câi aie artei, în care fovii, ca Matisse sau Vlaminek, exaltau euloarea strivind tuburile direct pe pîn^^â. Picasso {i Braque îsi construiau primele compor^tii cubiste, iar Kandinskj compunea primele aeuarele abstraete. Criticii de artâ au încercat sâ-l integre^e !i pe Utrillo categoriilor eunoscute, trecîndu-l uneori fortat în rîndul expresionipilor pari^ieni — ca Rouault —, a naivilor — ca Vame^ul Rousseau — sau chiar a precursorilor suprarealismului. Dar a^a cum mârturisea el însufi, Utrillo a râmas mereu la marginea curentului, departe de aprigile de^bateri teoretice aie confratilor sâi.