Poezii [antikvár]

].)ESPKE TARA POETULÜI DESPRE TARA POEZIEI So poate spuiie ca in 1905, cînd aparea volumul de Poezii, Octavian Goga nu a débutât, ci s-a impus. Poemele luí nu aveau nimi€ din exercitiile nesigure ale începutului, iar poetui — tînar aproape aecunoscut — nu are timidi-tatea emoi^iile primei cai'|:i. Comentariile critice, multe !?i unanime in api'ecieri, fara reticon-|x3le primului contac,t cii 'an nou poet, nu se aratâ deloc surprinse. Dimpotriva! Poetui era asteptat. Poezia lui nu era descoperita, ci acla-matá. „lata, a sosit rapsodul patiniirii noastre !" — pare sa exclame una din „Tribunele" ardelene, sub pana főstül u i sau profesor, Vasile GoHiç. îar peste timp, reme-morînd evenimentul do atiiiici, Ion Chine:^u márturiseste íiceeasi stare de spirit, reLatata doar la alta temperatura: "totu] era pregátit ; Lipsea poetul. „Çi acesta s-a ivit în momentul oportun : e Octavian Goga." Poezia luí se nascuse în conditiile istoriei transilvánene a vremii aceleia ca o realitate necesará, existínd chiar daca nu era numita. Ea plutea în aerul timpului ca un paradoxal trup imaterial care avea nevoie de suflet spre a cápata fiinta palpabila §i adevárata. Cíntecul exista fárá nume çi, odata numindu-1, poetul nu 1-a ínfiintat, ci nu-mai — prin magia cuvíntului — i-a dat dezlegare sa fie, Cáci în fapt nu era cíntecul lui, ci al celorlalti, al „umiíiti-lor din umbra", al „celor raniaçi în uriiia", al ,.unoi lumi" al uncí istorii seculare.